Singur...

          E noapte. Aştepţi pe cineva care să vină şi să tragă o cortină peste tot ce ai făcut, nu-i aşa? Dar eşti singur. Eşti sigur şi te gândeşti la tot ce-ai avut, dar ai pierdut, la toate greşelile pe care le-ai făcut.

          Ai pierdut, nu-i aşa? Ai pierdut din cauza  minciunilor tale. Tu te mai recunoşti când te uiţi dimineaţa în oglindă?! Nu te uiţi mut la omul din faţa ta care nu încetează să asundă tot ce simte?! De ce îţi faci asta?! Nu te-ai săturat sa eviţi tot ce-i bun?     

S-au pierdut anii în care toţi zâmbeam. Ne-am pierdut amândoi... atât tu, cât şi eu. Am rămas amândoi singuri, nu? Am rămas singuri cu amintirile. Conta să fim doar noi. Noi şi fulgii de zăpadă care cădeau încontinuu din cer. Zâmbeai mereu. Acum nici nu-mi mai pot aminti de când nu ţi-am mai văzut zâmbetul. Spuneai că prea puţini oameni te fac să zâmbeşti. Eram printre ei, dar m-ai lăsat în urmă. Ne-ai lăsat pe noi toţi în urmă, defapt.

Nu vrei să nu te mai simţi pierdut? Nu vrei să nu te mai simţi singur? Nu îţi lipseşte zâmbetul de pe buze sau te-ai obişnuit deja fără el? De ce nu vrei să faci ceva să revi la vechiul „tu” pe care-l iubeam aşa de mult?! N-ai vrea să ne întoarcem la ce era? Eu sunt aici. Şi voi fi mereu. Dar lipseşti tu. Mereu lipeseşti. A trecut prea mult timp de când trăieşti aşa. A trecut prea mult de când ai abandonat tot ce îţi doreai. Ştii că nu e prea târziu să ai ce vrei, nu?

Ştiu, au dispărut fulgii de zăpadă, cum ai dispărut şi tu. Dar asta nu înseamnă că tu nu te poţi întoarce. Sau atunci când pleacă cineva, pleacă toţi, cu totul? În ultimii ani am învăţat că oamenii pleacă, mereu. Dar unii se şi întorc. Nu vrei să fi şi tu printre cei care vin înapoi? Nu vrei să fii, iar la fel ca înainte?

E târziu. E deja aproape dimineaţă... Soarele începe să apară... E prea târziu să te întorci acum... Deşi te-am implorat atât, n-ai venit. Şi eşti tot singur! Eşti la fel de singur ca atunci când soarele a plecat. Nu crezi că ai nevoie de cineva? După ce te zbaţi atât, o zi întregă, rămâi doar tu. Ţi-ar fi atât de greu să ai pe cineva lângă tine? Sau te-ai obişnuit deja cu sentimentul?!

Păcat... păcat de tot ce-a fost, păcat de sentimentele irosite, păcat de tot timpul ăsta pierdut, păcat că nu mai vii, păcat că eşti tot singur...